În decursul existenţei mele am participat la multe concursuri la care am crezut că o să câştig şi la care am avut o reacţie de genul “cuuum? dar eu am scris mult mai frumos, nu înţeleg”. Tocmai de asta ţin să justific de ce am ales o anume poveste şi nu alta.
Am spus de la început că nu voi avea nişte criterii prestabilite (adică nu dau note pentru corectitudine, originalitate, compoziţie şi aşa mai departe) ci voi alege după bătăile inimii mele.
Întotdeauna mi-am dorit să cânt la un instrument muzical şi vocal dar nu am avut niciodată iniţiativa să fac ceva mai mult decât a-mi dori şi atât. M-am mulţumit să spun că nu am talent pentru niciuna dintre ele şi să o las baltă. Cu siguranţă că e mult mai uşor să găsim scuze decât să ne apucăm să facem ceva. Citisem undeva “our trouble is not ignorance but inaction” şi mi-am dat seama că mi se potriveşte perfect.
Când am citit povestirea lui Cristi mi-au revenit în minte toate visurile şi planurile pe care mi le-am făcut în legătură cu cântatul şi l-am admirat pentru că a făcut exact ce eu n-am făcut. Îl susţin să-ţi urmeze în continuare visul şi o să-l rog să mă ţină la curent cu progresele pe care le face şi să-mi trimită o înregistrare cu el cântând Bella’s Lullaby, atunci când va reuşi să o cânte cu ambele mâini 
Redau mai jos şi mail-ul primit de la Cristi, exact aşa cum mi l-a trimis:
Imposibilul este posibil ? Sigur ca da. Pot sa o si demonstrez, dand un exemplu din viata mea. Anul trecut – acum sunt clasa a IX-a – , prietena
mea mi-a trimis o melodie destul de cunoscuta de fanii ” A walk to remember ”, numita ”Only hope” si cantata de Mandy Moore si Switchfoot.
Ei, partea cea mai tare este ca mi-a placut foarte mult. Si instrumental, si vocal, si mi-au mai placut si versurile. Aceasta minunata melodie, este cantata
la pian, si la vioara ( suna foarte bine impreuna ).M-am gandit ca eu niciodata nu o sa pot sa cant asa de frumos, si deveneam depresiv [ =))]. Desigur, vorbeau piticii.
Au trecut cateva luni, si melodia asta mi-a creat ”pitici evoluati” pe creier pentru ca numai ma saturam de ea.
Ma trezeam, si melodia imi rasuna in cap. Am incercat sa o uit, dar fara rost. Si, intr-o zi, am mai cautat pe net o melodie tot la pian, deoarece ma obisnuisem
de la melodia aia, care se numeste ”While your lips are still red” – Nightwish. Si asta mi-a placut, si din nou the same story. Pana cand, inainte sa incep
clasa a IX-a, i-am spus mamei ca vreau sa invat sa cant la pian. Mama mi-a raspuns, tinandu-si capul intr-o parte, astfel ”Iti este rau? De cand vrei tu sa
studiezi?” punand accentul pe ‘’studiezi”. Eh, am trecut peste, si peste 2 luni mi-a cumparat o orga, cu vreo 6 octave, si destul de buna de depozitat.
Si acum, eu fiind in semestrul II, stiu sa cant ”Only hope” si ” While your lips are still red ” la pian, si iau lectii de vreo 2 saptamani, in ciuda
faptului ca profesorul e obisnuit sa lucreze cu copii mai mici. Deci, cumva, gandul meu negativ ”nu voi putea sa cant asa ceva” a devenit din imposibil
un lucru posibil. ”Only hope” si prietena s-au vorbit ca sa ma faca sa cant la pian.
Si ca tot vorbim de mania “Amurg”, am invatat sa cant melodia de leagan a Bellei nu cu mult timp in urma, si ,desigur, doar mana dreapta deocamdata.
“Luna Noua” mi s-a parut cea mai frumoasa de pana acum, si care m-a marcat cel mai mult.
Sper ca cel de-al treilea volum sa fie si mai palpitant.
Cristi, o să te rog să-mi trimiţi pe email adresa ta de acasă pentru a-ţi putea trimite premiul cât mai repede.
Le mulţumesc tuturor celor care au trimis poveşti şi îi rog să nu se supere pe mine. Poate nu vă vine să credeţi dar chiar aş suferi dacă s-ar întâmpla asta. Vă mai aştept la mine pe blog.
