O nouă melodie pe sufletul meu. E de pe coloana sonoră a filmului My Sister’s Keeper, film despre care am mai vorbit într-o altă postare când vă spuneam de altă melodie pe sufletul meu. Melodia e cântată de Priscilla Ahn şi face parte din albumul A Good Day, un album care merită ascultat.
Apropo de filme, trebuie să vedeţi The Ugly Truth cu Katherine Heigl pe care sigur o ştiţi din faimosul Grey’s Anatomy. E o comedie care deşi previzibilă este foarte haioasă şi romantică.
Am văzut aseară la Cerbul de Aur prestaţia lui Jasmine. Probabil că mulţi dintre voi se gândesc prima oară la dansatoarea din buric deci trebuie sa precizez că nu este vorba despre ea ci despre o fată perseverentă care participă la o grămadă de concursuri muzicale dar din păcate nu câştigă niciodată mai nimic. Am auzit că mai nou are o colaborare cu BUG Mafia. E prima oară când aud de ea în afara trupei Oops şi a festivalurilor de muzică şi mă bucur pentru ea.
În 2006 a participat la preselecţia pentru Eurovision cu piesa Sunshine, o piesă drăguţă în felul ei dacă e să ignorăm interpretarea Christina Aguileriană pe ici pe colo. Dacă nu mă înşel, în 2008 a participat cu piesa Sunshine la Mamaia, secţiunea interpretare. Acum în 2009 participă la Cerbul de Aur cu piesa Sunshine. Totuşi … poate o fi piesa de vină că nu câştiga ea nimic niciodată. S-a gândit vreo clipă să cânte altceva? Fata are voce frumoasă, mă întreb de ce nu i se face cuiva milă de ea să îi compună altă piesă pe care să o folosească în următorii trei ani la concursuri şi festivaluri.Mă gândeam să se facă un spectacol de caritate cu compozitori celebri… Donaţi o melodie nouă pentru Jasmine
Am fost aseară la cinema şi am văzut My Sister’s Keeper, un film frumos dar şi o dramă foarte puternică. O să înţelegeţi din trailer despre ce este vorba însă merită văzut (cu multe şerveţele lângă voi dacă sunteţi o persoană foarte sensibilă). M-a impresionat felul în care a jucat micuţa Abigail Breslin, actriţă pe care am început să o apreciez după ce am văzut Little Miss Sunshine. O mai văzusem când era mică mică mică într-un film frumos cu Kate Hudson, doar ca nu îmi amintesc cum se chema filmul. Mi-a plăcut şi interpretarea lui Cameron Diaz şi a lui Alec Baldwin.
Scena mea preferată este cea de pe plajă, scenă în care am descoperit şi melodia pe care o ascult acum pe repeat. Nu are cum să nu vă placă, motiv pentru care am scris şi postarea… ca să o împart cu voi. Dar neapărat să vă uitaţi şi la film.
Aseară în recital la Callatis au cântat Ricchi e Poveri, o formaţie italiană foarte veche ale cărei melodii mie îmi plac mult. Am fost numai ochi şi urechi la ei şi m-am bucurat să ascult nişte cântece consacrate superbe pe care nici nu ştiam că le cântă ei. La început au cântat live însă abia dacă se auzeau, nu ştiu dacă era sonorizarea proastă sau erau ei pur şi simplu prea bătrâni ca să mai poată cânta cu la fel de multă energie hituri din anii ‘70 – ‘80.
Chiar dacă unul dintre membrii formaţiei se uita la ceas de cinci ori pe melodie (sunt curioasă şi acum din ce motiv), m-a surprins foarte plăcut cu câtă vitalitate şi bucurie dansa şi cânta solista care cu siguranţă e trecută de şaizeci de ani de acuma.
Aproape că uitasem cât îmi place muzica italiană şi cât de sensibile pot fi versurile. Uneori nu îmi vine să cred ce cântece minunate pot ieşi din nişte cuvinte aşa de simple doar că puse în ordinea în care trebuie şi pe muzica potrivită. Stăteam aseară şi ascultam şi îmi dădeau lacrimile de cât de mult îmi plăcea să-i ascult, poate şi pentru că limba italiană a avut mereu un rol foarte importat în viaţa mea.
Aş fi pus pe blog o melodie mai cunoscută de la ei însă la ce frumos dansează Eliza pe melodia asta ar fi păcat să nu o ascultaţi şi voi. Dar vă sfătuiesc să le ascultaţi pe toate pentru că sunt cu adevărat deosebite.
Dacă eu tot nu am mai scris demult şi nici nu am prea mult spor puteţi citi pe blogul Laurei ce mai mănânc. Şi să ascultaţi două melodii diferite dar care-mi plac în aceeaşi măsură.