După concert de criză

Am avut mari dubii dacă să merg sau nu la concert pentru că am avut nenorocul ca pantofii mei să lucreze exact în seara aceea. Am încercat să le conving ba pe Laura ba pe câteva prietene să vină cu mine însă nu am avut succes. Pentru că oricum urma să mă întâlnesc cu Jane în seara aceea am zis că n-are nimic dacă stau într-un colţişor acolo şi la concert. Fiind atâta lume n-o să observe nimeni că sunt singură. Mi-a părut bine să stau la poveşti la un vin fiert cu Jane, o persoană care este exact aşa cum reiese din blog: caldă, prietenoasă şi cu care nu ai cum să te plictiseşti, mereu ai despre ce vorbi. Am descoperit apropo de coincidenţe că stă la vreo 10 minute de mine şi noi am mers o grămadă până la locul de întâlnire.

Concertul Taxi a fost foarte frumos şi într-adevăr de criză pentru că au venit foarte puţine persoane. Eu personal cred că nu a fost suficient de promovat, mi-e greu să cred că doar atâţia fani Taxi sunt în Bucureşti. Dar a fost plăcut aşa în familie, se vedea pe feţele tuturor cât de mult se bucurau că erau acolo, ştiau toţi versurile pe de rost. S-au cântat şi melodii noi (poate noi pentru mine, nu ştiu), melodii care m-au amuzat mult.

Mi s-a confirmat încă o dată ce oameni de treabă şi prietenoşi pot fi Dan şi Irina şi toată trupa Taxi. Mi se pare fantastic să poţi fi o persoană publică şi totuşi să te apropii de oamenii simpli care te admiră şi să le acorzi importanţă şi să îi prezinţi drept “o prietenă veche şi un mare fan Taxi”.

Şi ca orice mare fan o să mă laud şi eu cu pozele făcute la concert. Mulţumesc Mugurel şi Irina pentru pozele reuşite. De la Mugurel am primit acordul să-l pun pe blog. Am făcut un colaj cu pozele mele preferate şi uitaţi ce-a ieşit.

Concert de criză

Sâmbăta asta am ocazia să văd formaţia Taxi live după 5 (aproape 6) ani în care nu i-am văzut decât la televizor. Nu pot să spun decât că mă bucură foarte foarte foarte mult. Aveţi mai jos afişul şi noile (foarte reuşite) melodii TAXI:

Apropo de nişte răspunsuri, sunt foarte curioasă să citesc cea mai nouă carte a Mihaelei Rădulescu “Nişte răspunsuri”. Revin cu recenzie personală când reuşesc să o cumpăr.

A make-believe reality

O nouă melodie pe sufletul meu. E de pe coloana sonoră a filmului My Sister’s Keeper, film despre care am mai vorbit într-o altă postare când vă spuneam de altă melodie pe sufletul meu. Melodia e cântată de Priscilla Ahn şi face parte din albumul A Good Day, un album care merită ascultat.

Apropo de filme, trebuie să vedeţi The Ugly Truth cu Katherine Heigl pe care sigur o ştiţi din faimosul Grey’s Anatomy. E o comedie care deşi previzibilă este foarte haioasă şi romantică.

Sunshine again

Am văzut aseară la Cerbul de Aur prestaţia lui Jasmine. Probabil că mulţi dintre voi se gândesc prima oară la dansatoarea din buric deci trebuie sa precizez că nu este vorba despre ea ci despre o fată perseverentă care participă la o grămadă de concursuri muzicale dar din păcate nu câştigă niciodată mai nimic. Am auzit că mai nou are o colaborare cu BUG Mafia. E prima oară când aud de ea în afara trupei Oops şi a festivalurilor de muzică şi mă bucur pentru ea.

În 2006 a participat la preselecţia pentru Eurovision cu piesa Sunshine, o piesă drăguţă în felul ei dacă e să ignorăm interpretarea Christina Aguileriană pe ici pe colo. Dacă nu mă înşel, în 2008 a participat cu piesa Sunshine la Mamaia, secţiunea interpretare. Acum în 2009 participă la Cerbul de Aur cu piesa Sunshine. Totuşi … poate o fi piesa de vină că nu câştiga ea nimic niciodată. S-a gândit vreo clipă să cânte altceva? Fata are voce frumoasă, mă întreb de ce nu i se face cuiva milă de ea să îi compună altă piesă pe care să o folosească în următorii trei ani la concursuri şi festivaluri.Mă gândeam să se facă un spectacol de caritate cu compozitori celebri… Donaţi o melodie nouă pentru Jasmine

Feels like home

Am fost aseară la cinema şi am văzut My Sister’s Keeper, un film frumos dar şi o dramă foarte puternică. O să înţelegeţi din trailer despre ce este vorba însă merită văzut (cu multe şerveţele lângă voi dacă sunteţi o persoană foarte sensibilă). M-a impresionat felul în care a jucat micuţa Abigail Breslin, actriţă pe care am început să o apreciez după ce am văzut Little Miss Sunshine. O mai  văzusem când era mică mică mică într-un film frumos cu Kate Hudson, doar ca nu îmi amintesc cum se chema filmul. Mi-a plăcut şi interpretarea lui Cameron Diaz şi a lui Alec Baldwin.

Scena mea preferată este cea de pe plajă, scenă în care am descoperit şi melodia pe care o ascult acum pe repeat. Nu are cum să nu vă placă, motiv pentru care am scris şi postarea… ca să o împart cu voi. Dar neapărat să vă uitaţi şi la film.