Archive for the ‘ieşene’ Category

Jurnal de bitcyclist

May 10, 2009

Îmi place să deschid categorii noi de care zic că o să mă ţin şi de care apoi uit cu desăvârşire. Una dintre ele este şi “Jurnal de bitcyclist” în care o să povestesc ce mai văd eu prin oraş în drumul meu. Am mers aproape 4 ore încontinuu, timp în care mi-am “transpirat” gândurile, îngrijorările şi dezamăgirile.

Îmi place să mă uit la oameni şi să mai prind frânturi din conversaţiile lor. De exemplu azi o voce revoltată a spus tare “e băiat… şi cu asta am spus tot”. Probabil fusese dezamăgită de ceva… we’ll never know (decât dacă prin absurd îmi citeşte blogul şi vrea să ne spună).

Dar… cel mai tare mă amuză cuplurile nou formate (mă rog, un anume tip de cupluri nou formate) care se plimbă stinghere printre role şi biciclişti pe Ştefan cel Mare. De unde ştiu că sunt nou formate? Nu ştiu de fapt ci pot doar să bănuiesc pe baza nepotrivirii lor vestimentare:

Ea: Cu cea mai scurtă fustiţă de vară, cele mai gingaşe sandale cu toc (de preferinţă din alea pe care le poartă pe la nunţi), cea mai sclipicioască bluziţă de club, cel mai încropit machiaj. cei mai urâţi ciorapi care merg cu toată costumaţia, cea mai urâtă şi mai nepotrivită gentuţă.

El: Blugii, tricoul şi adidaşii de duminică, încercând să fie cool şi în acelaşi timp suficient de ridicol alături de domnişoara gătită toată.

Se ţin de mână, vorbesc puţin unul cu altul şi se uită mai mult în jos sau în oricare altă parte decât la partener. Fiecare încearcă să ascundă cât mai mai mult din personalitatea pe care o are, creându-şi una nouă, aşa cum crede că ar fi pe placul celuilalt.

Cam asta e prima pagină de  jurnal. Cine ştie dacă o să mai fie şi următoarea :D

Luminiţe pe Bucium

December 15, 2008

Tocmai am trăit o seară cu totul şi cu totul specială. Am ieşit spontan dar firesc la un suc şi o îngheţată la mall (omg abia azi am aflat că s-a făcut McDonald’s la Mall) după care am fost pe Ştefan cel Mare să vedem luminiţele care curg. Apoi am fost să vedem luminiţele din Copou şi să auzim colindele la Universitate. Apoi am fost în fundul Păcurariului pentru că şi acolo sunt luminiţe speciale. Apoi am fost pe Bucium (dar am fost avertizată că nu primesc nimic şi nici nu mergem pe releu că acolo face lumea copii) şi ne-am uitat cu drag la restaurantul unde anul viitor va dansa fericită acolo o iubire mare. Apoi m-a adus acasă numai că aveam atâtea de povestit şi de râs că după câteva minute de stat în faţa blocului am plecat şi în Cug să vedem dacă este vreo luminiţă şi pe acolo.

Despre Andreea (Mădă sau Bobine cum o mai ştie lumea) eu am mai scris şi cu altă ocazie şi ştiu că s-a bucurat citez “mai tare decât dacă ar fi apărut la singura televiziune naţională” însă acum o să scriu ca să îi mulţumesc pentru cât de bine m-am simţit în seara asta şi pentru cât am râs de cred că răguşesc şi pentru faptul că deşi nu ne mai văzuserăm de mult timp (de ordinul anilor cred) am reuşit să păstrăm o relaţie prin corespondenţă (messenger adică) şi să ne vedem azi şi să iasă o întâlnire atât de reuşită (na, eu mai speram la câte ceva când o lua pe câte o străduţă mai întunecată dar nu m-am ales cu nimic, m-a avertizat din timp).

Mi-aş fi dorit să fie postarea asta mai creativă dar mor de somn (scuze, sunt şi eu om chiar dacă nu tot timpul) aşa că îţi mulţumesc pur şi simplu, draga mea Andreea, pentru că mi-ai arătat luminiţele de pe Bucium, Păcurari, Cug, Copou, Ştefan cel Mare.

O să sune stupid probabil şi lacrimogen dar cele mai frumoase luminiţe pe care le-am văzut eu în seara asta au fost cele din ochii tăi atunci când vorbeai despre Remus, Irina, Diana Ionel şi Eddy şi toţi oamenii dragi pe care îi preţuieşti în viaţa ta (m-am scos cu toţi oamenii dragi că nu mai ştiu dacă mi-ai mai povestit şi de alţii iar dacă mai citesc şi alţii blogul meu şi o să vadă că poate nu ai vorbit despre ei sau nu mai ţin eu minte… iese nasol).

Da, cam asta am avut de spus. ;)

How Weird Is That?

October 18, 2008

Ce noroc pe noi

October 7, 2008

Noroc că mai ştie lumea engleză sau mai consultă un specialist înainte să pună o plăcuţă într-un loc public. Şi noroc că dacă intervine o greşeală se remediază în cel mai scurt timp. Altfel nu ştiu ce ne-am face. Ne-am duce toţi de râpă.

The Land of Tulips

September 6, 2008

De vreo trei ani de zile mergem şi mâncăm destul de des la Aad’s Place, un resturant situat în Super Copou. Au clătite bune de toate felurile (asta ne-a atras atunci când am aflat că se va deschide) dar nu acesta este motivul pentru care îmi place să merg acolo. Cine a fost îşi dă seama că decorul este cel care face toţi banii. Au poze cu lalele şi mori de vânt mari cât pereţii, au ursuleţi şi alte jucării pentru copii, lalele de lemn în vaze mici, lumini primitoare, papuci olandezi şi perdele frumoase şi tot felul de minunăţii. Am senzaţia că de fiecare dată când merg acolo descopăr ceva nou şi drăgălaş. Personalul este amabil şi prietenos şi te face să te simţi bine primit. Azi am fost, am mâncat şi apoi am cerut voie să fac nişte poze. Uitaţi ce-a ieşit: