Eliza are un an

Eliza a împlinit un an acum două zile. A fost o prinţesă frumoasă aşa cum era şi normal de ziua ei, a încercat să sufle în tort însă atipic pentru un copil, a refuzat să şi guste din el. Ilaiza birthday photoshootig pe flickr.

Enjoy simple pleasures of live

Aseară am fost fericită pentru un sms special pe care-l aşteptam şi pe care l-am primit chiar înainte să adorm. Azi m-am bucurat că am reuşit să-mi pun un ringtone pe telefon cu o melodie pe care o ascult non stop (a fost mai greu pentru că telefonul are foarte puţină memorie). Laura s-a bucurat că şi-a redecorat balconul şi că a recondiţionat un dulap pe care nu-l folosea şi l-a făcut foarte util. Veţi citi despre asta în curând pe blogul ei plin de idei. Eliza se bucură când face baie şi se bălăceşte în apă şi se mai bucură şi aplaudă şi când se uită la filmuleţul cu ea făcând baie.

Fericirea mare e compusă dintr-un infinit de bucurii mici. Trebuie doar să le vezi, să le recunoşti şi să înveţi să te bucuri de fiecare dintre ele.

Ştiu că am mai zis de melodia asta dar nu strică s-o mai ascultaţi încă o dată E cea pe care o am ca sunet de apel. În caz că mă sunaţi şi răspund foarte greu să ştiţi că e din cauză că ascult melodia de la telefon

Diaper detail

Mi-am adus aminte de o secvenţă din Family Guy în care Stewie ameninţă majordomul bunicilor lui că-l pune “on diaper detail” dacă nu face ce spune.

Stewie: Cut my eggs.
Butler: [cuts eggs] Your eggs are cut sir.
Stewie: Cut my milk!
Butler: I can’t sir, it’s liquid.
Stewie: Imbecile! Freeze it, then cut it, and if you question me again I’ll put you on diaper detail and I promise I won’t make it easy for you.

Asta apropo de faptul că azi am schimbat prima dată scutecul Elizei. Sinceră să fiu eu am avut noroc. A fost mult mai generoasă cu Laura mai spre după amiază Cred că m-am descurcat onorabil.

Azi dimineaţă Eliza a fost primul omuleţ pe care l-am văzut pentru că stătea în funduleţ lângă mine cu ochii mari şi curioşi aşteptând s-o iau în braţe şi să o drăgălesc. M-am topit toată. Nu i-am putut rezista. Cât de frumos miros copiii şi cât sunt de calzi şi câtă fericire răspândesc în jurul lor.

Îi doresc atât de multe lucruri Elizei dar…. dacă tot am amintit de Stewie o să spun că îi doresc din suflet să aibă simţul umorului foarte foarte bine dezvoltat. Dacă ai asta… viaţa devine de o mie de ori mai frumoasă.

Cu ochii deschişi

Nerăbdare, emoţii, aşteptări, planuri, visat cu ochii deschişi. Este de-a dreptul incredibil când în viaţa reală se întâmplă ca lucrurile să iasă de un miliard de ori mai bine decât ai îndrăznit tu să visezi cu ochii deschişi. Da, îmi menţin părerea exprimată într-o altă postare: dacă ceva ce ţi-ai dorit foarte mult s-a împlinit, poţi să uiţi de toate lucrurile pe care le-ai vrut şi nu le-ai avut.

Apropo de nimic … am mai menţionat vreodată că îmi place mult noua melodie de la Holograf? Cred că nu. Enjoy.

The dreams that you dare to

Am visat azi-noapte că scriam o postare despre dorinţe. Dacă închid ochii vizualizez postarea doar că nu pot să citesc ce-am scris şi nici nu îmi aduc aminte. Aşa că o să scriu altceva … sau poate e de fapt acelaşi lucru.

Fiecare dintre noi are dorinţe mai mici sau mai mari. Unii nu reuşesc să le recunoască nici măcar în faţa lor pentru că pleacă din start de la ideea că nu se vor împlini niciodată. În ceea ce mă priveşte pe mine nu cred că aş putea să trăiesc fără să am încredere că ceea ce visez va deveni realitate. Nu sunt cea mai entuziastă dintre persoane însă nu mă pot abţine să nu cred. Poate am avut parte de multe dezamăgiri pe multe planuri (mai mici sau mai mari) însă e de ajuns un singur lucru să se împlinească pentru ca eu să uit de toate miile de lucruri care nu s-au împlinit.

Nu sunt de acord cu principiul “nu fac asta pentru că dacă nu merge o să sufăr” ci mai degrabă cu principiul “dacă nu-l fac sufăr oricum aşa că mai bine-l fac”. Cred că prudenţa în exces ne împiedică să ne îndeplinim visele. Nu zice nimeni că trebuie să te arunci cu capul înainte oricând şi oricum însă mai cred că un cucui n-a omorît încă pe nimeni.

Sinceră să fiu nu ştiu cum e mai bine în general să faci, ştiu doar cum e mai bine pentru mine şi mai ştiu că e minunat să-ţi doreşti şi să doreşti…

Ştiţi ce mai e minunat? Să redescoperi o melodie pe care parcă ai pierdut-o dar pe care acum câţiva ani o aveai mereu pe repeat.

Later edit:

La vreo două ore după ce am scris postarea despre dorinţe am început să mă uit la Before Sunset (un film  minunat; să vă uitaţi şi la prima parte – Before Sunrise – pentru că merită fiecare secundă) şi mi s-a părut incredibilă o conversaţie pe care o aveau personajele principale despre dorinţe. Am avut sentimentul că parcă vorbeau ca să completeze ceea ce gândeam eu… ce frumos reuşeşte Celine să exprime ceea ce am încercat şi eu un pic mai stângaci să exprim:

Jesse: Yeah, but that’s so hard! You know, to be in the moment. I just feel like I’m…designed to be slightly dissatisfied with everything. You know? I mean, like…always trying to better my situation. You know, I satisfy one desire, and it just… agitates another, you know? Then I think, to hell with it, right? I mean, desire is the fuel of life, I mean, do you think it’s true that if we never wanted anything, we’d never be unhappy?

Céline: I don’t know… Not wanting anything, isn’t that… a symptom of depression? Yeah, that is, right? I mean, it’s healthy to desire, right?

Jesse: Yeah… I don’t know, I mean, it’s what all those Buddhist guys say, right? You know, liberate yourself from desire and you’ll find that you already have everything you need.

Céline: Yeah, but I feel really alive when I want something more than just basic survival needs. I mean, wanting whether it’s intimacy with another person, or a new pair of shoes, is kind of beautiful. I like that we have those ever-renewing desires.

Jesse: Well, maybe it’s just a sense of entitlement. You know, like whenever you feel like you deserve that new pair of shoes, you know. It’s OK to want things as long as you don’t get pissed off if you don’t get ‘em. Right? Life’s hard. It’s supposed to be. If we didn’t suffer, we wouldn’t learn a thing, you know?

Is this a beautiful coincidence or what?