It is in our nature to judge people around us

Întotdeauna mi-au plăcut începuturile şi finalurile din Desperate Housewives în care Mary Alice Young face o introducere în acţiune şi apoi o concluzie la tot ce s-a întâmplat. În episodul nou (seria 6, ep. 5), a vorbit despre felul în care judecăm oamenii fără să ştim motivele din spatele faptelor lor sau fără să ne dăm seama că în aceeaşi situaţie şi noi am proceda la fel sau chiar mai rău.

“It is in our nature to judge the people around us.  We  judge the way strangers dress.  The way our neighbors tend their lawns and the way our friends act in public.  We make these judgements all the time – never thinking that one day we may be judged ourselves.”

„Is in our nature to judge people around us. If they ignore our wishes we believe they are disrespectful. If they don’t watch their children we conclude they are unfit parents. If we catch them cheating we assume we know their reasons. But what will happen when we finally stop to judge our own lives. It can be painful to step back and see what we’ve been doing and even more painful to realize we have no intention of stopping it!”

Am auzit de nenumărate ori prieteni spunând în legătură cu anumite lucruri “eu n-aş face niciodată aşa ceva” şi apoi peste un anumit timp i-am văzut făcând chiar lucrul acela. Nu-mi vine niciun exemplu în minte însă cu siguranţă mi s-a întâmplat şi mie. Într-adevăr e în natura noastră să judecăm pe alţii şi cu toţii o facem fie că o recunoaştem sau nu, fie că doar o gândim, fie că o mai spunem şi altcuiva. Impulsul de a judeca este foarte puternic şi ne trebuie o experienţă de viaţă foarte vastă ca să ne dăm seama şi în loc să judecăm să înţelegem. Dar cu exerciţiu se poate. M-am trezit de multe ori gândind “da, nu cred că procedează bine însă eu oare nu aş face la fel în situaţia lui/ei?”.

Mă gândeam că e frumos să facem în fiecare zi câte un exerciţiu de toleranţă faţă de cei din jur. De fapt cred că ideea e să ne uităm mai mult în propria curte înainte să o judecăm pe cea a vecinilor. Sau să n-o judecăm deloc, indiferent cum arată a noastră. Tot îmi vine în minte bancul acela stupid cu Iisus care zice că cine n-are niciun păcat să arunce primul cu piatra. Şi brusc sare o piatră din mulţime iar Iisus zice “Mamă, dar te potoleşti?”. În fine, stupid joke dar you get the point

Nuntă la Moldova

Duminică am trecut pentru prima oară graniţa la fraţii noştri de peste Prut. Călătoria a fost ciudată, m-am simţit ca într-un film vechi rusesc. Am aflat şi eu cu ocazia asta ce înseamnă tren cu cuşetă: o banchetă normală jos şi una suprapusă pe care pui cearşaf şi pernă. Când a venit să verifice paşapoartele, controlorului îi păream probabil mai tânără pentru că începuse să calculeze băbeşte pe sub mustaţă… 84-94-04… s-a oprit când a trecut de 20 şi a văzut că am voie să călătoresc peste graniţă neînsoţită de părinţi.

Am observat că dacă îţi cumperi bilet şi nu mergi cu naşul eşti privit ca un infractor. La întoarcere vroiau să ne aşeze pe alte locuri ca să ne facă nouă un bine că “aşa e omeneşte” însă noi nu am acceptat omenia lor şi am vrut locurile noastre. Este, ce-i drept, mult mai convenabil să mergi cu naşul, economiseşti destul de mulţi bani. Românii sunt foarte zeloşi când verifică paşapoartele. Te întorc pe toate părţile deşi semeni perfect cu poza din paşaport. Trebuie să le mai arăţi şi alte acte ca să le demonstrezi. Cică ar face aşa ceva fiindcă aşteaptă şpagă. Hmmm… spagă pentru ce? Pentru că sunt eu ăla din paşaport? Not a chance.

La nuntă a fost foarte frumos, modovenii sunt nişte oameni cu un suflet mare care ştiu să se distreze şi astfel te distrezi şi tu numai uitându-te la ei (că doar n-o să dansezi într-un picior… decât un blues ). Au reuşit ei să facă să danseze cetăţeni americani pe muzică populară. Tradiţiile nu sunt foarte diferite, ce am văzut altfel au fost banderolele ca de miss şi mister pe care le-au purtat naşii şi domnişoarele şi cavalerii de onoare (vornicica şi vornicel adică). Şi mâncarea a fost foarte bună, o combinaţie reuşită de nou şi vechi. Cel mai mult ne-a plăcut muzica. Nu aveau instrumente însă cântau superb vocal. Mi-a plăcut că s-au ţinut discursuri, chiar dacă toţi spuneau mai mult sau mai puţin aceleaşi lucruri. Mi-a plăcut cel mai mult discursul miresei în care a mulţumit fiecărui invitat care a venit de departe să ia parte la bucuria lor.

Întotdeaua am ştiut că oamenii din Republica Moldova sunt buni la suflet, respectuoşi şi cu un pronunţat simţ al tradiţiei însă mă bucur că am avut ocazia să merg la ei acasă şi să văd lucrurile astea încă o dată pentru că la ei acasă eşti la tine acasă oricând.

A make-believe reality

O nouă melodie pe sufletul meu. E de pe coloana sonoră a filmului My Sister’s Keeper, film despre care am mai vorbit într-o altă postare când vă spuneam de altă melodie pe sufletul meu. Melodia e cântată de Priscilla Ahn şi face parte din albumul A Good Day, un album care merită ascultat.

Apropo de filme, trebuie să vedeţi The Ugly Truth cu Katherine Heigl pe care sigur o ştiţi din faimosul Grey’s Anatomy. E o comedie care deşi previzibilă este foarte haioasă şi romantică.

Mănăstire-ntr-un picior

E primul an în care nu sunt în Iaşi la Sărbătorile Iaşului. Nu-mi pare rău pentru că la Sărbătorile Iaşului dacă mergi o dată e ca şi cum ai merge în fiecare an pentru că nu se schimbă nimic. Nu mi-e neapărat dor de Iaşi ci doar de familie şi de un grup restrâns de prieteni şi poate de o plimbare pe Copou. Mă simt mai ca acasă ca oricând aici şi sunt foarte fericită deşi mai am de stat 21 de zile cu piciorul în ghips şi nu pot să merg la serviciu (care îmi place mult şi de care m-am ataşat din prima) sau în plimbări sau o mie de alte lucruri pe care le-aş putea face cu ambele picioare sănătoase.

Pot în schimb să fac karaoke la playstation Cel mai frumos şi haios e când cântăm în duet. Pot să bucur că am un tricou nou nouţ cu Stewie Griffin care a venit pe picioarele lui direct din America. Pot să citesc o carte în italiană pe care nu cred că aş fi citit-o în alte circumstanţe. Pot să mă uit la serialele care apar atunci când apar. Pot să merg cu trenul la nunta prietenului nostru drag. Pot să fac o mie de alte lucruri care mă ajută să uit măcar temporar că nu pot să le fac pe celelalte o mie.

*** Şi da, titlul mănăstire-ntr-un picior se vrea o glumă care să combine ideea de Sărbătoare religioasă a Iaşului cu faptul că momentan folosesc doar un picior. Sper că am reuşit să fiu mai funny decât Peter Griffin în ultimul episod din Family Guy.

Eliza are un an

Eliza a împlinit un an acum două zile. A fost o prinţesă frumoasă aşa cum era şi normal de ziua ei, a încercat să sufle în tort însă atipic pentru un copil, a refuzat să şi guste din el. Ilaiza birthday photoshootig pe flickr.