Sunt unele cărţi/filme/seriale pe care le citesc/văd/urmăresc pentru ceva anume din ele şi sar peste părţile care nu mă interesează deloc sau foarte puţin. E ca şi cum te-ai uita la un film erotic cu acţiune doar ca dai direct la fazele care te interesează (cele cu acţiune… EVIDENT).
Zilele astea am citit o carte interesantă. Se cheamă Lună plină de Kelley Armstrong, a scris Laura la un moment dat despre ea pe blog. Eu nu prea mă dau în vânt după cărţi fantastice, le prefer pe cele mai reale dar cartea asta chiar mi-a plăcut. Nu am sărit propriu-zis peste fazele care nu mă interesau ci le-am citit doar că nu cu foarte mare interes. Cel mai mult mi-a plăcut să urmăresc cum evoluează povestea de dragoste dintre personajele principale şi momentele lor de pasiune destul de explicit descrise
Îmi place să mai iau câte-o carte pe care am citit-o mai demult şi să sar direct la pasajele care mă interesează. La fel fac si cu filmele şi serialele. Aici am avantajul youtube că pot să caut direct în cazul în care este o fază mai cunoscută. Păcat că în ultima perioadă se găsesc mai greu din cauza copyright-ului. Mai fac asta şi la unele melodii. Sar direct la refren sau la strofa care îmi place mult şi mi-ar plăcea să fie piesa compusă doar din refrenuri. Deşi cred că m-aş plictisi de ea mai repede. Ţin minte pe vremea casetofonului cât mă mai chinuiam să derulez sau să înregistrez de la radio.
Sunt convinsă că şi voi îmi citiţi blogul pe sărite … în funcţie de ce vă interesează la momentul respectiv
Nu mi-a plăcut niciodată vara pentru că nu suport canicula. Am preferat mereu primăvara sau chiar iarna pentru că sunt un mare fan al zăpezii. Să zicem că tolerez acest anotimp în măsura în care există festivalurile de muzică pe care eu le urmăresc de mică şi nu le pierd în niciun an.
Mâine are loc ultima preselecţie pentru Cerbul de Aur şi trebuie să spun că nu mă încântă lista de participanţi. Sunt cam aceiaşi care participă la Mamaia sau la preselecţia naţională Eurovision. Pe unii dintre ei îi mai ştiţi, aveţi aici lista lor completă precum şi alte detalii.
Am văzut că participă şi trupa Soundcheck şi bineînţeles că îmi doresc să ia preselecţia pentru simplul motiv subiectiv că sunt ieşeni. Eu personal cred că sunt talentaţi şi merită să fie încurajaţi şi promovaţi într-un concurs de asemenea anvergură cum este Cerbul de Aur. În cazul în care nu o confund, Cristina-Gabriela, solista lor, a participat şi la un sezon din Megastar şi a învăţat la unul dintre cele mai bune licee din Iaşi (la care absolut întâmplător am învăţat şi eu). Am descoperit că are şi blog, un blog foarte drăguţ pentru cei doar douăzeci de ani pe care îi are.
În afară de Soundcheck să zicem că ar mai fi Tabassco o trupă care să merite să intre în finală. În rest… nu mă pronunţ pentru că oricum nu i-am auzit pe toţi. Oricum festivalul este la începutul lui septembrie. Mai este Mamaia în august.
Am mai menţionat faptul că nu suport deloc căldura asta?
În ultima perioadă nu am mai scris, sau am scris foarte puţin şi nu neapărat inspirat. Poate că am writer’s block aşa cum avea Hank Moody din Californication (serial la care m-am reuitat un pic în ultimele zile), poate sunt ca Brian din Family Guy cu romanul pe care-l tot scrie de vreo trei ani. Probabil că Stewie mi-ar zice şi mie ceva de genul How you uh, how you comin’ on that blog you’re working on? Huh? Gotta a big, uh, big stack of posts there? Gotta, gotta nice litte story you’re working on there? Your popular blog you’ve been working on for almost a year? Huh?
Poate am writer’s block (nu că m-aş considera o mare scriitoare … încă) sau poate pur şi simplu mă simt atât de bine încât nu am ce griji să parchez în locul de parcare al grijilor. La început consideram o mare presiune faptul că nu îmi vine nimic să scriu pe blog şi mă întreabă lumea de ce. Apoi am văzut o secvenţă dintr-un interviu care mi-a plăcut mult şi mi-am dat seama că da, pressure …pressure of what… pressure is parents no money to buy food for their children… that’s pressure.
Aşa că no parking … no pressure … but still listening to very good music.
Şi în caz că vi s-a făcut dor şi de Ilaiza, aflaţi că ieri s-a ridicat prima dată singură în picioare în pătuţ. Şi după cum veţi vedea este foarte fericită de realizarea ei.
De fiecare dată când mai moare cineva cunoscut ştii ce o să vezi la televizor în următoarele zile. Îmi place mie să spun că aşa mai are şi presa ce mânca în afară de meniul obişnuit. Nu contează ce se mai întâmplă în rest, toată lumea vorbeşte şi diseacă evenimentul. Chiar dacă este unul trist lumea parcă se bucură şi se hrăneşte din el, îl întoarce pe toate părţile la ştiri sau la talk-show-uri.
Nu am fost un fan Michael Jackson, l-am îndrăgit la vremea lui pentru că era singura vedetă străină care a pătruns la noi după ‘89, vedetă care cânta ceva diferit de ”drumurile noastre toate” şi “fotoliul din odaie”, o vedetă care a şocat o lume întreagă că-şi punea mâna în zone nepermise în concerte, ca parte din coregrafie. Eu am două melodii preferate de la el care îmi plac în aceeaşi măsură doar că una e lentă şi una ritmată: Heal the world şi Beat it.
Ce îmi mai amintesc eu despre Michael? Ca şi-a făcut operaţia aceea cu schimbarea de piele şi că a fost acuzat de pedofilie. Mai ştiu că româncele au leşinat după ce s-au călcat în picioare la concertul lui din ‘92 şi ţipau ca din gură de şarpe când îşi dădea ochelarii jos. Mai ştiu că avea costumaţia aceea cu un body peste pantaloni şi pălărie.
Azi dimineaţă când am aflat că a murit am rămas foarte surprinsă. E genul de vedetă care nu moare niciodată. Însă dacă e să mă gândesc bine el a fost un artist atât de controversat că am senzaţia că nici nu a existat vreodată. Parcă ar fi fost un personaj de serial căruia scenariştii i-au aranjat brusc un accident pentru că nu mai prindea la public. Michael a încetat demult să mai existe, a rămas doar numele, muzica foarte bună şi succesul răsunător de care s-a bucurat atât cât a trăit ca artist.
A murit Michael Jackson, Moldova a fost lovită de grindină şi oamenii sunt disperaţi după grădinile şi casele lor distruse, azi a fost ziua drapelului şi vorba cântecului…. There are people dying/If you care enough/For the living/Make a little a little space/ Make a better place.
Deşi obişnuiesc să scriu pe blog despre toate concursurile si festivalurile de muzică, nu am scriu nimic despre Eurovision (decât despre preselecţia din ţară). Poate pentru că nu l-am văzut la timpul lui ci abia acum câteva zile. Mi-au plăcut mai multe melodii (inclusiv cea câştigătoare, piesa Norvegiei care este superbă) însă cel mai mult mi-a atras atenţia Portugalia. Pur şi simplu îmi bate inima mai tare când o aud.
Pe lângă chitara de început, linia melodică, vocea cântăreţei, mai sunt şi versurile absolut minunate. Eu m-am chinuit să le înţeleg aşa … având vagi cunoştinţe de limbă portugheză de pe vremea când mă uitam la un serial portughez de la care ascultam non stop şi coloana sonoră. Însă am găsit pe net şi traducerea lor în engleză şi aşa mi-a fost mai uşor. Acum o ascult şi cu versurile în faţă. Îmi place la nebunie. E o melodie frumoasă în adevăratul sens al cuvântului. Ideea din prima strofă îmi aduce aminte şi de o melodie de-a lui Katie Melua - If I were a sailboat – o altă piesă care îmi este mie foarte dragă.
Găsiţi versurile şi în engleză şi în portugheză aici.
